Afecţiunile parodontale sunt cauzate de infecţii bacteriene. În stare incipientă, afecţiunea poartă numele de gingivită şi poate fi prevenită, sau tratată şi vindecată. Un studiu recent al Institutului Naţional de Sănătate din SUA arată că 47% din populaţia masculină şi 37% din populaţia feminină cu vârste cuprinse între 18-64 de ani prezintă o formă sau alta de gingivită.
Netratată, gingivita poate duce la boli dentare care afectează ţesutul gingival, maxilarul, mandibula şi parodonţiul (ţesutul care susţine dinţii) şi în final la pierderea dinţilor.
Semne alarmante:
- gust neplăcut în gură
- respiraţie urât mirositoare
- gingii roşii
- gingii sensibile
- gingii care sângerează
- pierderea dinţilor
- dinţi sensibili
- durere la masticaţie
- puroi în jurul dinţilor şi gingiilor
- tartru (depuneri de culoare galben-brună) pe suprafaţa dinţilor
Ce trebuie să ştiţi despre afecţiunile parodontale?
Parodontopatiile şi cariile sunt cele două cauze principale care duc la pierdera dinţilor. Parodontopatiile, dupa cum le spune şi numele, sunt boli ale parodonţiului. Parodonţiul este ţesutul care menţine dintele lipit de os şi gingie. Putem întâlni dinţi aparent sănătoşi, fără nici o carie, dinţi care însă se mişcă şi uneori este necesar să fie extraşi. Boala de care sufera acesti dinti este inflamatia parodontiului marginal, adica parodontita marginală. Din păcate, majoritatea covărşitoare a adulţilor peste 40 de ani suferă de o formă sau alta de parodontopatie. Asta nu înseamnă că tinerii sau chiar copiii şi adolescenţii nu pot dezvolta şi ei parodontite, unele cu o tendinţă de agravare foarte crescută.
Semne ale îmbolnăvirii parodontale sunt multe şi este bine că evaluarea lor sa nu se facă acasă, ci în cabinetul stomatologic. Iniţial apare gingivita, semne ale acesteia fiind gingii umflate, violacee, care sângerează uşor. Dacă aveţi aceste semne, ar fi bine să consultati un stomatolog. Netratată, gingivita devine parodontită, caracterizată prin mobilitate dentară, retracţie gingivală, secreţii gingivale, apariţia unor pungi parodontale (ca nişte buzunare, între gingie, respectiv, os şi dinte), miros neplăcut al gurii etc. Necazul cel mai mare în cazul acestei boli este că dinţii devin mobil ne mai putând fi folosiţi pentru o soluţie protetică, ajungându-se la proteze mobile în cele mai multe cazuri.
Care este cauza acestor afecţiuni?
Este vorba de infecţii generate de diverşi microbi. Unul dintre factorii cei mai importanţi care favorizează acţiunea acestor microbi este prezenţa tartrului şi a plăcii bacteriene.
Tartrul (sau, popular, piatra) este alcătuit în mare parte din săruri de calciu din saliva care se depun pe dinţi, foarte asemănător depozitelor de calcar de pe chiuveta sau vase de bucătărie. Tartrul se depune în special pe faţa internă a dinţilor de jos şi pe faţa dinspre obraz a molarilor superiori şi are iniţial o culoare alb-gălbuie, fapt ce îl face mai puţin observabil, iar apoi se colorează în maron sau negru, de la diverse alimente sau de la nicotină la fumători. Cum favorizează el acţiunea microbilor? Simplu. Tartrul este poros, constituindu-se într-o „locuinţă” ideală pentru bacterii. Bacteriile „mănâncă” din parodonţiu, iar tartrul se depune în continuare în locul acestuia, procesul continuind ca un cerc vicios.
Placa bacteriană este o prezenţă şi mai „ocultă” în cavitatea bucala. Ea este alcătuită din resturi alimentare şi alte detritusuri, care alcătuiesc un depozit moale, alb-transparent, pe dinţi. Aceste depuneri se pot înlătura doar printr-un periaj riguros şi corect efectuat. Spalaţi-vă pe dinţi cum ştiţi mai bine şi apoi aplicaţi o soluţie de albastru de metil. Veţi vedea, foarte probabil, o coloraţie albastră şi pe dinţi. Aceea este placa bacteriana devenită vizibilă. Îndepărtaţi-o prin periaj şi repetaţi experimentul până când vă veţi spăla pe dinţi eficient. Este bine totuşi să ştiţi ca prin această experienţa veţi obţine şi o frumoasă limbă albastră, culoarea dispare treptat.
Ce putem face pentru a preveni sau trata afecţiunile parodontale?
În primul rând trebuie să mergeţi la medicul stomatolog pentru un consult şi o evaluare iniţială. Alături de remedierea celorlalţi factori favorizanţi (dinţi lipsă, probleme ale felului în care muşcaţi, dinţi înghesuiţi etc.), medicul va înlătura tartrul printr-o procedura simplă denumita detartraj, care constă în curăţarea dinţilor cu un instrument de mână sau cu un instrument cu ultrasunete, care dislocă tartrul de pe dinţi.
Orice detartraj este urmat de o şedinţă de periaj profesional, cu o perie rotativă şi o pastă specială sau cu un aparat care sablează cu bicarbonat (Air Flow) suprafaţa dentară care elimină şi ultimele resturi şi lustruieşte dinţii, întărziind astfel viitoarele depuneri de tartru. Apoi, un detartraj complet se va efectua cu ocazia controlului stomatologic la fiecare şase luni. Trebuie curăţaţi toţi dinţii, indiferent dacă se văd sau nu urme de tartru cu ochiul liber.
La fel de important este să vă spălaţi pe dinţi în fiecare dimineaţă şi seară, dupa o metodă pe care v-o poate arăta stomatologul dumneavoastră. Este foarte important ca metoda de periaj să fie una corecta, deoarece prin mişcări greşite periajul poate deveni nu doar ineficient, ci chiar nociv.
În ceea ce priveşte pacienţii cu afecţiuni parodontale manifeste, este evident că ei trebuie să se adreseze foarte repede unui medic stomatolog, care va alege tratamentul adecvat.