Tartrul începe să se depună de la o vârstă fragedă, din momentul în care apar dinţii definitivi şi poate fi întâlnit în unele cazuri până după vârsta de 40 de ani. De aici şi grija constantă a părinţilor pentru igienizarea corectă a dinţilor. Tartrul apare în urma unui întreg proces, care poate fi, bineînţeles, evitat. Bacteriile se depun pe dinţi, apare placa bacteriană şi apoi se formează tartrul care poate fi îndepărtat doar de medicul stomatolog în urma unor şedinţe specializate.
Factori de risc
Ritmul de formare a tartrului dentar depinde de mai mulţi factori, iar natura alimentelor pe care consumăm este unul dintre cei mai importanti. La fel de important este şi modul în care mestecăm mâncarea. Poziţia dinţilor este un alt factor. Nu toţi dinţii sunt la fel de afectaţi de depunerile de tartru. Zona internă a dinţilor frontali este cea mai afectată. Periuţa pătrunde mai greu în aceste zone, iar placa bacteriană ajunge să se transforme în tartru.
Daca există dinţi înghesuiţi, periajul este de asemenea îngreunat, fiind foarte greu de realizat o igienă corectă. Apariţia tartrului este favorizată, iar curăţarea acestuia este posibilă doar în cadru profesional, de către un medic stomatolog. Fiecare dintre noi are o dispoziţie aparte în cazul depunerilor de tartru.
Prevenirea tartrului
Obiceiurile se deprind în copilărie. Învăţăm de la părinţi, de la profesori, de la cei din jur şi din admiraţie pentru ei încercăm să fim ca ei. De aceea credem că în programa şcoală ar trebui să existe ore de educaţie stomatologică. Să învăţam că prevenţia este cheia rezolvării multora dintre probleme noastre.
Lecţia 1: prevenirea
Totul ar trebui să înceapă cu prevenţia blacii bacteriene. Aceasta se depune pe dinţi în mod continuu, imediat după igienizare, iar rata de îngroşare a stratului de placă poate fi doar încetinită şi nu oprită.
Regulile elementare de igienă precum periatul dinţilor după mese, utilizarea apei de gură, a aţei dentare nu ar trebui să fie mai puţin importante decât regula punctualităţii, spre exemplu. Din nefericire placa microbiană dentară evoluează spre tartru, iar singura metodă eficientă de îndepărtare în totalitate a plăcii este periajul dentar profesional.
Igienizarea
Igienizarea reprezintă un ansamblu de acţiuni terapeutice, în principal nechirurgicale, care urmăresc îndepărtarea plăcii bacteriene şi a produşilor ei – a tartrului supra şi subgingival şi a cementului necrotic accesibil după detartraj – şi menţinerea în timp a unei bune igiene gingivo-orale. Probabil aşa ar suna o definiţie dintr-un manual de educaţie stomatologică, dacă acesta ar exista. În mult mai puţine cuvinte, igienizarea înseamnă curăţarea dinţilor şi a cavităţii bucale.
Ingienizarea începe acasă, prin periaj, la care se adaugă mijloace secundare precum folosirea aţei dentare, a apei de gură, realizarea unor duşuri bucale. Aceasta este continuată în cabinetul medical şi presupune detartraj, lustruirea suprafeţelor şi curăţare în profunzime, până la eliminarea tuturor impurităţilor.
Periajul
Periajul obligatoriu este cel de seară, după ultima masă, înainte de culcare. Acesta este esenţial deoarece menţinerea în cavitatea bucală a plăcii bacteriene, a resturilor de alimente, în condiţii constante de umiditate şi oxigenare redusă, repausul părţilor moi favorizează dezvoltarea florei microbiene.
Periajul de dimineaţă acţionează ca un masaj asupra gingiei, stimulând circulaţia şi vascularizaţia gingivală. Completarea periajului de dimineaţă şi seară prin clătirea gurii cu soluţii antiseptice (ape de gură) favorizează o bună igienizare.
De asemenea, consumul de fructe (mere) şi legume (morcovi), după masă, dislocă resturile organice depuse în zonele gingivo-dentare şi ajută la o igienizare mult mai bună a cavităţii bucale.
Timpul de periaj diferă de la o persoană la alta. Un periaj corespunzător se face 3-5 minute, când tehnica de periaj este însuşită corect şi efectuată complet. Ideal ar fi să avem două periuţe de dinţi, pe care să le folosim alternativ. Astfel se menţin uscate, perii nu se deterioreză la fel de repede şi nu trebuie să le înlocuim la fel de repede.
Deci nu uita că niciodată nu este prea târziu pentru a învăţa o lecţie nouă, iar prevenţia este lecţia esenţială care trebuie asimilată când vorbim despre zâmbet perfect şi dinţi sănătoşi!
Tartru – tratament
Dacă tartrul nu este îndepărtat periodic, afectează şi ţesutul de susţinere a dintelui, nu doar gingia, toate acestea ducând la mobilizări ale dinţilor afectaţi şi, în final, la pierderea lor.
Pacienţii cu depuneri de tartru au în permanenţă un miros fetid la nivelul cavităţii bucale, chiar dacă se spală pe dinţi şi folosesc apă de gură. În plus, există şi un aspect estetic neplăcut, din cauza depozitelor maronii-gălbui care se observă printre dinţi.
Tartrul este poros, el adunând ca un burete placa bacteriană care se depune în mai multe straturi şi se mineralizează. Astfel, depozitul se măreşte, apasă pe gingie, aceasta se retrage, lăsând dezgolită, de cele mai multe ori, rădăcina dintelui. El se poate îndepărta doar în cabinetele medicale dentare de specialitate, printr-o metodă denumită detartraj, care este de doua feluri: supra şi subgingival.
Detartrajul este un tratament ce constă în spargerea şi îndepărtarea depozitelor de tartru cu ajutorul unui aparat cu ultrasunete. Acesta are o ansă metalică ce vibrează, iar vibraţiile produse duc la dezintegrarea tartrului. Manopera este nedureroasă, dar sensibilitatea dintilor este diferită aşa că uneori poate fi neplăcut. În aceste cazuri, o simplă anestezie locală rezolvă toata problema.
Complicaţii
Acumularea de tartru determină inflamarea gingiilor ceea ce poartă numele de gingivită, care se manifestă prin umflarea, mărirea, înroşirea, modificarea culorii şi sângerarea acestora.
Dacă tartrul persistă perioade mai îndelungate pe dinţi şi, în special în regiunile subgingivale, nu doar gingiile au de suferit, ci chiar şi osul. Acesta, în încercarea de a se proteja de infecţia cauzată de bacterii, se retrage, iar implantarea dinţilor scade. Astfel, aceştia se vor mişca din ce în ce mai tare şi în cele din urma se vor pierde. Acest fenomen poartă numele de boală parodontală (aşa-numita parodontoză) şi este unul dintre cele mai dezastruoase efecte ale tartrului.
Descoperită la timp, această boală parodontală poate fi stopată, iar cauza înlăturată prin igienizări şi detartraje regulate. Se recomandă efectuarea unui detartraj o dată la 6 luni, iar la pacienţii cu implante dentare o dată la 4 luni. Dar un medic specialist în parodontologie va spune cu o mare precizie perioada la care se fac igienizările după ce observă cu atenţie în detaliu, fiecare pacient în parte.